Stenoza spinală este o condiție degenerativă a coloanei vertebrale caracterizată prin îngustarea canalului vertebral prin care trec măduva și nervii spinali. Îngustarea canalului comprimă nervii spinali și măduva spinării în zona cervicală si toracală și doar nervii spinali în zona lombară, deoarece maduva spinării se termină în mod normal la nivelul vertebrei L1-L2. Stenoza canalara poate fi observată cel mai frecvent in zona lombară si cervicală.
Stenoza spinala este cauzată de modificări degenerative, de uzura. În cazuri severe de stenoză, intervenția chirurgicală poate fi recomandată.
Tipuri de stenoză:
Mulți pacienți pot avea semne de stenoză canalară fîra a avea simptome. Când simptomele apar, acestea au un debut gradual și se înrăutățesc în timp. Ele variază în funcție de localizarea stenozei.
– Stenoza cervicală – poate cauza amorțeli, parestezii (furnicături în membre) sau slăbiciune în mâini și picioare. Paresteziile în mâini sunt cele mai frecvente, dar mulți pacienți raportează porbleme cu mersul și echilibrul. În situații avansate pot să apară simptome de ordin sfincterian cauzând tulburări la urinat, defecație toate de cauză neurologică.
– Stenoza lombară – poate cauza durere sau crampe în picioare la ortostatism prelungit sau la mers; termenul des utilizat medical fiind de claudicație neurogenă.
Disconfortul dispare la așezare sau la aplecarea înainte.
Cauze:
Deși unii oameni se nasc cu un canal spinal îngustat, la cei mai mulți, apariția îngustării se produce pe parcursul vieții ca urmare a unor cauze:
– Creșterea de os – leziunile de uzura din osteoartrită pot duce la apariția unor osteofite care pot crește și/sau îngusta canalul spinal.
– Herniile de disc – ruptura porțiunii exterioare a discului permite ieșirea materialului moale din interiorul acestuia si comprimarea măduvei sau a nervilor.
– Îngroșarea ligamentelor care mențin coloana vertebrală în poziție prin mecanisme inflamatorii cronice locale.
– Apariția tumorilor – porțiuni de tumoră pot crește în sau înspre canalul vertebral.
– Traumatismele vertebrale în cazul accidentelor rutiere sau alte accidente majore se pot produce luxații, fracturi sau dislocări.
Diagnosticul pentru stenoza de canal lombar:
Durerea de spate cervico-toraco-lombară acută sau cu caracter cronic survenită pe fond traumatic sau spontan ori corelată cu alt context clinic se va supune unui prim consult de specialitate si a unui set de investigații specifice pentru elucidarea diagnosticului.
- 1. Istoricul pacientului: Primul pas pentru diagnosticarea stenozei de canal lombar este consultația medicală. În cadrul consultației, medicul vă face o revizuire atentă a istoricului medical adresându-vă mai multe intrebări:
- despre debutul problemei dvs.,
- dacă s-a înrăutățit,
- dacă aveți alte probleme medicale,
- dacă există medicamente sau poziții care vă ameliorează problemele,
- dacă aveți dureri și unde se localizează,
- dacă aveți probleme cu vezica urinară etc.
- Examinare fizica:
Pe langă evaluarea istoricului medical al pacientului, pentru diagnosticarea stenozei de canal lombar se efectuează și o examinare fizică prin palpare a coloanei vertebrale. De asemenea veți fi examinat clinic pentru a fi siguri ca nu există și alte probleme față de cele relatate cum ar fi claudicația neurogenă (o durere care apare la mers).
3.Evaluarea radiologică
Cu toate că istoricul pacientului și examinarea fizică a acestuia pot sugera stenoza spinală, diagnosticul trebuie confirmat prin imagistică medicală. Simptomele prezente în stenoza de canal pot apărea și în alte condiții cauzate de degenerescență datorată vârstei, drept urmare evaluarea imagistică este foarte importantă.
- Radiografii – arată structura osoasa a coloanei vertebrale și eventualele osteofite;
- RMN – cea mai elocventă evaluare imagistică. Pe secțiunile foarte fine și în 3 planuri anatomice, se va vedea foarte clar zona de stenoză, daca este importantă sau nu și dacă sunt și alte probleme asociate ale coloanei vertebrale.
- Tomografia computerizată (CT) evaluează cu fidelitate si acuratețe structurile osoase fiind necesară în completarea diagnosticului.
Tratamentul nonchirurgical al stenozei lombare:
Dat fiind faptul că această entitate a fost destul de tardiv recunoscută în arealul neurologic/neurochirurgical, modalitățile de tratament au variat in limite largi, astfel că bolnavul nu a beneficiat întotdeauna de un prim consult de specialitate, acesta a încercat tratamente de reducere a durerii, medicamente, fiziokinetoterapie fara ca să știe dacă afecțiunea sa este defapt o hernie de disc exacerbată, o instabilitate vertebrală prin fenomene de listeză (alunecare a unei vertebre față de cea subiacentă), patologie articulară, neoplazică, infecțioasă, complementară unei deformări.
In majoritatea cazurilor de stenoză de canal lombar, aceasta poate fi tratata cu o combinație de tratamente nonchirugicale cum ar fi: kinetoterapia, tratamentele medicale, infiltrațiile sau modificarea activității fizice a pacientului.
Medicamentele:
Medicamentele obișnuite sunt de cele mai multe ori folosite pentru a ajuta la ameliorarea durerii, relaxarea musculară și desensibilizarea nervoasă provocată de stenoza lombara dar nu pot trata cauza apariției durerii.
Kinetoterapia si exercițiile fizice sunt recomandate în orice etapă a tratamentului. Rolul kinetoterapeutului este foarte important. În general, pacienții cu stenoză de canal spinal scad activitatea fizică depusă zilnic pentru a reduce durerile. Slăbiciunea musculară duce însă la și mai multă durere. Kinetoterapeutul vă învață exerciții ce vă vor crește forța musculară și rezistența, flexibilitatea și stabilitatea coloanei vertebrale și vă vor crește echilibrul.
Infiltrațiile sunt o resursă valoroasă in tratamentul stenozelor canalare. Rădăcinile nervoase pot fi iritate și umflate în locurile în care sunt comprimate. Injectarea de antiinflamatorii steroidiene în jurul rădăcinii va ajuta la reducerea inflamației și va scădea parțial compresiunea asupra rădăcinii nervoase. Totuși, infiltrațiile nu functionează la toată lumea, substanța terapeutică putând să se distribuie aleator și să nu-și atingă scopul dorit.
In cazuri rare, pacienții netratați care au stenoză spinală severă pot progresa către deficite permanente cum ar fi: amorțeală, slăbiciune, tulburări de echilibru, incontinență sau paralizie. Când stenoza spinală duce la agravarea deficitelor neurologice, poate fi luată in considerare intervenția chirurgicală dacă tratamentele nonchirurgicale nu au fost eficiente.
Scopul unei interventii chirurgicale de stenoză lombară este de a decomprima nervul spinal si/sau a măduvii spinării pentru a permite nervilor să se vindece și să funcționeze mai bine.
De-a lungul timpului au fost stabilite scoruri neurologice de dizabilitate, de durere, de motricitate, sensitive, afectare sfincteriană etc. cu largi accepțiuni în lumea medicală chiar din aceeași specialitate. Astfel, orice durere de spate cu un diagnostic cert și cu afectare neurologică clară, ce nu se poate rezolva conservator, se poate supune intervenției chirurgicale. Abordarea chirurgicală este indicată cu atât mai mult cu cât fenomenele sunt însoțite imagistic de corespondenți echivoci pentru patologii de ordin infecțios, malformativ, traumatic, neoplazic, etc.; ce impun o sancțiune de ordin chirurgical.
Daca contextul este cel strict degenerativ cu indicatii operatorii, aceasta se face prin cateva tehnici clar stabilite de literatura de specialitate mergand in functie de scorurile CT-RMN și clinic de la simpla Laminctomie cu/fără artrectomii parțiale, cu/fără păstrare de istm vertebral și imobilizare externă în corset; și până la Spondilosinteze de coloană argumentate pe fiecare patologie și pacient cu/fără fuziune intervertebrală (TLIF,OLIF,ALIF,PLIF,XLIF) sau alte proceduri mai complexe în funcție de gradul de deteriorare locală sau indicațiile stricte pentru patologia tratată, toate fiind executate sub reperaj radiologic, neuronavigație spinală ori chirurgie spinală robotică.
