Chirurgie vasculară

Flebectomiile pentru varice

 În cazul în care boala venoasă cronică nu este extrem de avansată și sunt prezente doar câteva dilatații varicoase, acestea pot fi operate prin flebectomii.

De ce apar varicele?

Varicele afectează cel puțin unul din zece adulți. Cauza lor exactă este necunoscută, considerându-se că reprezintă o boală a peretelui venos moștenită. Există și factori agravanți: statul prelungit în picioare, excesul de greutate, stilul de viață sedentar, căldura, sarcina. Această modificare progresivă a peretelui venos este ireversibilă și determină un reflux venos de sus în jos, accentuând în timp dilatările varicoase.

Ce sunt flebectomiile?

Pentru a trata dilatațiile varicoase, chirurgul înțeapă pielea cu vîrful bisturiului și, prin această mini incizie, agață vena dilatată cu un instrument special, apoi o extrage. La final, inciziile nu sunt suturate cu fire, ci cu câteva benzi elastice adezive, care apropie și țin lipite marginile pielii.

Rezultatele intervenției:

• Rezultatele finale pot fi apreciate la 3 săptămâni după intervenție;
• Principalul beneficiu – dispariția dilatațiilor varicoase, cu efect de durată;
• Ameliorarea semnificativă a simptomelor produse de varice: umflarea picioarelor, senzația de tensiune în gambe, amorțeli;
• Menținerea pe termen lung a rezultatelor depinde și de adoptarea unui stil de viață activ, purtarea ciorapilor elastici și păstrarea greutății corporale în limite normale.

Bypass-ul arterial

Boala arterelor membrelor inferioare reprezintă îngustarea, sau chiar blocarea totală a acestora. Astfel sângele nu mai ajunge într-o cantitate suficientă în zonele de sub blocaj.

Este o boală cronică, care se agravează odată cu trecerea timpului, producând simptome din ce în ce mai intense – inițial durere la mers, apoi durere și la repaus și, în final, leziuni trofice ale pielii – necroze și gangrene.

De ce se îmbolnăvesc arterele?

Această boală este cauzată de formarea de plăci de aterom în arterele care duc sânge în picior. Plăcile de aterom sunt aglomerări de colesterol, calciu, țesut fibros și alte resturi celulare care se acumulează în pereții arterei. Procesul se numește ateroscleroză. Plăcile ateromatoase se dezvoltă în principal din cauza turbulențelor fluxului sanguin, apărute mai ales la bifurcațiile arteriale și sunt agravate de factorii de risc cardiovascular: tutun, hipertensiune arterială, anomalii lipidice (excesul de colesterol), diabet și îmbătrânire.

Cum se manifestă boala arterială periferică?

Manifestările clinice sunt legate de gradul de îngustare a arterei și sunt clasificate în trei stadii de creștere a severității:

1. Durerile de efort: sunt dureri asemănătoare cu crampele musculare sau se pot manifesta ca o senzație de oboseală a anumitor grupe musculare (coapse, gambe). Aceste dureri sunt declanșate de efort și dispar după repaus. Ele apar în timpul mersului pe jos, niciodată în repaus sau la simplul stat în picioare. Distanța parcursă înainte de apariția durerii (perimetrul de mers pe jos) poate varia de la câțiva metri la mai mult de 500 de metri și este un bun indicator al severității bolii.
2. Durerile de repaus: sunt mai ales nocturne, intense, adesea intolerabile, localizate la nivelul degetelor sau piciorului. Aceste dureri sunt asociate cu extremități reci. Îi forțează pe pacient să se ridice sau să-și atârne picioarele la marginea patului, apoi cedează treptat. Aceste dureri reflectă un grad avansat al bolii și necesită consiliere medicală urgentă înainte de apariția leziunilor ulcerative sau a gangrenei.
3. Apariția plăgilor sau a gangrenei (ultimul stadiu de evoluție) poate antrena pierderea membrului inferior.

Ce este bypass-ul arterial?

Operația constă în ocolirea segmentului bolnav al arterei. În acest scop, chirurgul recoltează vena safenă mare, care este vena cea mai lungă a piciorului și o conectează la arteră deasupra și sub zona bolnavă. Astfel, sângele este deviat prin venă și ocolește segmentul arterial bolnav. În cazul în care vena pacientului este prea subțire și nu poate fi folosită, se utilizează o proteză din material sintetic.

Rezultatele intervenției:

Rezultatele pe termen lung ale acestei operații sunt excelente. Un bypass cu venă poate rămâne funcțional mai mult de 20 de ani, dacă factorii de risc ai aterosclerozei sunt bine controlați – renunțare la fumat, controlul tensiunii arteriale, al diabetului și colesterolului.

Endarterectomia carotidiană

Îngustarea și calcificarea arterelor carotide  reprezintă o boală extrem de serioasă, care poate avea consecințe majore, cea mai periculoasă fiind accidentul vascular cerebral. Acesta este o urgență medicală imediată, alimentarea cu sânge a creierului fiind întreruptă sau redusă brusc.

Cum apare boala carotidiană?

Boala arterei carotide este cauzată de acumularea de plăci de aterom în arterele care duc sânge în creier. Plăcile de aterom sunt aglomerări de colesterol, calciu, țesut fibros și alte resturi celulare care se acumulează în pereții arterei. Acest proces se numește ateroscleroză. Arterele carotide care sunt afectate de ateroscleroză devin rigide și îngustate și au dificultăți în a furniza oxigen și substanțe nutritive structurilor vitale din creier care sunt responsabile pentru funcționarea zilnică a organismului.

Ce este endarterectomia carotidiană?

Scopul tratamentului bolii arterei carotide este de a preveni accidentul vascular cerebral. Acesta se produce atunci când bucăți din plăcile de aterom din artera bolnavă se desprind și sunt purtate de sânge în creier, unde înfundă vasele locale, astfel că acea porțiune din creier nu mai primește sânge și oxigen. Pentru a extrage aceste plăci de aterom, chirurgul face o incizie de 10-15 cm pe partea laterală a gâtului, disecă artera de structurile înconjurătoare, o deschide și o curăță, apoi coase un petec din material sintetic pentru a o lărgi. Operația se realizează în anestezie locală și necesită o perioadă de spitalizare de 3-4 zile.

Rezultatele intervenției:

Rezultatele endarterectomiei carotidiene sunt, în general, foarte satisfăcătoare. Cu toate acestea există un risc de re-îngustare comun tuturor intervențiilor asupra sistemului arterial, legat de o „cicatrizare” rea a arterei. Acest fenomen poate apărea în cursul primului an, mecanismul și prevenirea acestuia nefiind momentan cunoscute.

Endarterectomia femurală

 “Buturuga mică răstoarnă carul mare”, un proverb vechi care se aplică perfect în cazul bolii arterelor femurale. Artera femurală comună este o arteră scurtă, de 4-5 cm, situată la baza piciorului, care se împarte în două ramuri. Prima, artera femurala profundă, transportă sângele către mușchii coapsei, iar cea de-a doua, artera femurală superficială, coboară până sub genunchi, unde deservește mușchii gambei. Astfel că, îmbolnăvirea acestei artere are repercursiuni asupra circulației întregului membru inferior.

De ce se îmbolnăvesc arterele?

Boala arterelor reprezintă, de fapt, formarea de plăci de aterom în pereții acestora. Plăcile de aterom sunt aglomerări de colesterol, calciu, țesut fibros și alte resturi celulare care se acumulează în timp și îngustează vasul. Procesul se numește ateroscleroză. Plăcile ateromatoase se dezvoltă în principal din cauza turbulențelor fluxului sanguin, apărute mai ales la bifurcațiile arteriale și sunt agravate de factorii de risc cardiovascular: tutun, hipertensiune arterială, anomalii lipidice (excesul de colesterol), diabet și îmbătrânire.

Cum se manifestă boala arterială periferică?

Manifestările clinice sunt legate de gradul de îngustare a arterei și sunt clasificate în trei stadii de creștere a severității:

1. Durerile de efort: sunt dureri asemănătoare cu crampele musculare sau se pot manifesta ca o senzație de oboseală a anumitor grupe musculare (coapse, gambe). Aceste dureri sunt declanșate de efort și dispar după repaus. Ele apar în timpul mersului pe jos, niciodată în repaus sau la simplul stat în picioare. Distanța parcursă înainte de apariția durerii (perimetrul de mers pe jos) poate varia de la câțiva metri la mai mult de 500 de metri și este un bun indicator al severității bolii.
2. Durerile de repaus: sunt mai ales nocturne, intense, adesea intolerabile, localizate la nivelul degetelor sau piciorului. Aceste dureri sunt asociate cu extremități reci. Îi forțează pe pacient să se ridice sau să-și atârne picioarele la marginea patului, apoi cedează treptat. Aceste dureri reflectă un grad avansat al bolii și necesită consiliere medicală urgentă înainte de apariția leziunilor ulcerative sau a gangrenei.
3. Apariția plăgilor sau a gangrenei (ultimul stadiu de evoluție) poate antrena pierderea membrului inferior.

Ce este endarterectomia femurală?

Operația se realizează, de obicei, în anestezie locală. Scopul intervenției este restabilirea circulației prin îndepărtarea plăcilor de aterom. Printr-o incizie de 5-6 cm, chirurgul deschide artera și extrage cu un instrument special toate plăcile ateromatoase. La final, artera este lărgită prin suturarea unui petec croit dintr-o venă recoltată de deasupra gleznei.

Rezultatele intervenției:

Pentru că artera femurală se găsește aproape de piele și incizia este scurtă, recuperarea este rapidă, cu un disconfort dureros mic, doar în primele două zile. Dacă pacientul aderă la stilul de viață recomandat de medic, cu un control strict al factorilor de risc – renunțarea la fumat, controlul tensiunii arteriale, al diabetului și colesterolului – efectele benefice produse de intervenție se vor manifesta pe perioadă îndelungată, de zeci de ani.

Embolectomia arterială

Un embol este un cheag de sânge care s-a format într-o zonă a organismului și a fost purtat de sânge în altă zonă. Când cheagul se formează în vene, acesta este purtat de sânge în plămâni și vorbim de embolie pulmonară. Dacă se formează în inimă, sau într-o arteră mare și este transportat în altă arteră mai mică, se numește embolie arterială. Prin embolie, artera mai mică în care se oprește cheagul se înfundă, iar organul deservit suferă.

De ce se formează cheagurile?

Sângele are o sarcină aparent imposibilă: trebuie să curgă continuu prin tot corpul întreaga viață, dar să se închege rapid, pentru a preveni hemoragiile, atunci când suferiți o vătămare.

Există două condiții necesare pentru ca sângele să NU se coaguleze în sistemul circulator: pereții vaselor să fie integrii, să nu fie lezați în niciun fel, iar cea dea doua – sângele trebuie să curgă continuu. Dacă se produc leziuni ale pereților vasculari, sau curgerea sângelui este oprită printr-un vas, se formează cheaguri.

Fibrilația atrială este o boală a inimii în care camerele superioare, atriile, se contractă haotic, foarte des și în acest fel nu expulzează complet sângele în ventricoli, camerele inferioare. În aceste condiții, sângele râmâne în aceste cămăruțe și se încheagă parțial. Aceste cheaguri ajung în cele din urmă în restul circulației și produc embolia arterială.

Cum se manifestă embolia?

Manifestările clinice sunt legate de organul afectat de embolie, în care circulația a fost blocată:

– cheagurile care ajung în creier produc accident vascular ischemic, cu paralizie, tulburări de vedere și vorbire, imposibilitatea coordonări mișcărilor;

– cheagurile ajunse în abdomen produc infarcte intestinale, cu dureri intense și necrozarea unei părți din intestine;

– cheagurile care blochează circulația în membre produc dureri și pierderea funcției membrului respectiv.

Cum se realizează embolectomia?

Pentru a restabili circulația, există două posibilități: fie cheagul este extras chirurgical, fie este dizolvat prin administrarea unor medicamente speciale.

În cazul intervenției chirurgicale, chirurgul expune artera afectată și introduce în interiorul acesteia, după ce o deschide, un cateter special, cu ajutorul căruia extrage cheagul respectiv. La finalul intervenției, artera este suturată și plaga operatorie închisă.

Rezultatele intervenției:

După extragerea cheagului, circulația este restabilită și organul respectiv își reia funcția normală. Este important să se intervină în timpul cel mai scurt, pentru a preveni leziuni ireversibile cauzate de lipsa circulației timp îndelungat.

Accesul vascular pentru hemodializă

Un pas important înainte de începerea tratamentului de hemodializă este efectuarea unei intervenții chirurgicale minore pentru a crea un acces vascular. Hemodializa este un tratament pentru filtrarea deșeurilor și a apei din sânge, așa cum rinichii fac când sunt sănătoși. Hemodializa ajută la controlul tensiunii arteriale și la echilibrarea mineralelor importante din sânge, precum potasiu, sodiu și calciu.

De ce este necesar crearea unui acces vascular?

Accesul vascular este punctul de legătură dintre corp și aparatul de dializă, locul unde acele sunt inserate pentru a realiza circuitul. Aparatul de dializă lucrează la un debit foarte ridicat. El extrage și returnează în organism aproape jumătate de litru de sânge în fiecare minut.

Există trei tipuri de acces vascular:

– fistula arterio-venoasă (FAV)

– grefonul sintetic arterio-venos

– cateterul de hemodializă

Ce este fistula arterio-venoasă?

Cel mai bun tip de acces vascular pe termen lung este o fistulă arterio-venoasă. Chirurgul conectează o arteră la o venă, de obicei în braț, pentru a crea o fistulă AV. O arteră este un vas de sânge care transporta sângele oxigenat dinspre inimă spre restul corpului, iar o venă este un vas de sânge care readuce sânge înapoi spre inimă. Atunci când chirurgul conectează artera la o venă, vena respectivă devine mai largă și mai groasă, făcând mai ușor plasarea acelor pentru dializă. Fistula AV are, de asemenea, un diametru mare care permite sângelui să curgă din corp în aparatul de dializă și înapoi în corp rapid. Scopul este de a permite un flux sanguin ridicat, astfel încât cea mai mare cantitate de sânge să treacă prin dializor.

Fistula AV este considerată cea mai bună opțiune deoarece aceasta:

– asigură fluxul cel mai ridicat de sânge pentru dializă;

– are un risc mai mic să se infecteze sau să se blocheze;

– are o durată de viață mai lungă.

Majoritatea pacienților pot merge acasă imediat după intervenție, în aceeași zi. Operația se realizează de obicei în anestezie locală, fiind amorțită doar zona în care chirurgul creează fistula AV, dar, în funcție de situația pacientului, se poate opta pentru anestezie generală.

Ce este grefonul arterio-venos?

Dacă venele nu permit realizarea unei fistule AV, se poate opta pentru implantarea unui grefon AV. În acest caz, chirurgul utilizează un tub artificial pentru a conecta o arteră la o venă. Un grefon AV pentru dializă poate fi utilizat la scurt timp după intervenția chirurgicală.

Cu toate acestea, există un risc mai ridicat de infecție și de formare a cheagurilor de sânge în grefon. Cheagurile pot bloca fluxul de sânge prin grefon și pot face dificilă sau imposibilă dializa.

Ce este cateterul de hemodializă?

Dacă boala de rinichi progresează rapid și nu este timp pentru efectuarea unei proceduri de acces vascular înainte de dializă, este necesară implantarea unui cateter venos – un tub mic și moale inserat într-o venă în gât, piept sau picior, ca acces temporar.

Accesul vascular pentru chimioterapie

 O cameră-port este un dispozitiv mic de acces venos, aproximativ de mărimea unei monede, folosit pentru a administra medicamente în sânge. Este implantată sub piele, de obicei în partea superioară a pieptului. Porturile sunt utilizate la pacienții care necesită administrarea frecventă de chimioterapie, transfuzii de sânge, antibiotice, hrănire intravenoasă sau recoltări de sânge frecvente pentru analize. Dispozitivul este format din corpul portului și un cateter. Corpul portului are una sau mai multe camere distincte care sunt sigilate cu un capac moale (sept), siliconic, care poate fi străpuns cu ace speciale. Un cateter moale, din plastic, se conectează la corpul portului și vârful cateterului este plasat într-una din vene centrale mari din piept, care transporta sânge în inimă.

Care sunt avantajele unei camere-port?

Un port are următoarele avantaje:

– rămâne implantat luni sau ani, în funcție de cât timp este necesar;

– reduce numărul de înțepături în vene pentru a recolta sânge sau a infuza medicamente sau lichide;

– reduce durerea și timpul petrecut în încercarea de a accesa o venă adecvată;

– medicamentele administrate sunt diluate de sânge, lezând mai puțin peretele venos;

– mai multe tipuri de medicamente sau alte tratamente pot fi administrate în același timp cu ajutorul unui port cu două camere.

Cum se realizează intervenția de implantare?

Operația de implantare a camerei-port este o procedură scurtă, efectuată sub anestezie locală și în condiții sterile. Zona în care va fi inserat portul este sterilizată, apoi amorțită cu un anestezic local. În timpul procedurii, chirurgul face o  incizie de 4-5 cm la baza umărului. Pe această incizie identifică vena subclavie, în care introduce cateterul. Apoi chirurgul face un buzunar sub piele, în care corpul portului va fi plasat și securizat, apoi conectat la cateter. Incizia va fi închisă cu suturi resorbabile.